Am primit o cerere de la unul dintre voi.. Sa discutam despre "omul pus in opozitie cu animalul"..
Sa lansam tema unui viitor eseu .. scrieti ce va trece prin cap.. in speranta ca vom ajuta pe cel care are nevoie :)
__________________________________________________________________________
L.E. piesa zilei : Bhromor koio gia
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Uuuh, I like it. :D
Pentru început, nice to have you back > : D <
Cât despre "omul în opoziţie cu animalul"... sunt multe de spus. Multă lume punctează foarte mult posibilitatea şi şansa omului de a fi fericit (aşa cum am făcut-o şi eu într-un moment de... something), când, de fapt, omul nu prea se poate bucura de stări euforice pentru că îşi are mereu înaintea ochilor viitorul. Care, al naibii viitor, nu duce decât într-un singur punct: la moarte. Cu alte cuvinte, omul se zbate, se chinuie, suferă în speranţa că "o să fie bine", fără să realizeze că viaţa îl va duce în acelaşi punct implacabil şi inexorabil. Eternitatea asta spre care aspirăm toţi nu duce nici la triumful binelui, nici al răului, ci le anulează pe amândouă. Nu degeaba există atâţia hedonişti... pentru că plăcerea, la fel ca durerea, sunt anulate în punctul X. Şi atunci de ce să nu îţi placă viaţa şi tot ce faci cu ea?
Animalele sunt, probabil, fiinţele care ating apogeul hedonismului dintr-o anume perspectivă. Ele nu pun la îndoială nimic, lor nu le pasă de poluare, de adevăr şi de iubiri neîmplinite. Având ca scop perpetuarea speciei, îşi organizează întreaga viaţă în jurul acestui scop. Când viaţa li se termină, nu au regrete, nu au speranţa de a se naşte într-o altă viaţă, nu au nimic. Câtă fericire se ascunde în inconştienţa asta!...
Mda... cred că am fost puţin cam nihilistă în abordare. Primăvara e de vină.
Hugs for juLie, sper că am fost de ajutor măcar un pic. :*
Multumesc pentru un blog interesant
Trimiteți un comentariu